Visul Romanesc
1. Clasa politica este servitoarea natiunii, nu stapana natiunii. A-ti servi natiunea, fara a o minti sau a o fura, nu este un sacrificiu, ci o meserie cinstita si onoranta, o chemare.
2. Romania nu este
blestemata la neputinta, inapoiere, dependenta. Daca blestemul exista undeva, el este in microbul neincrederii in noi insine : crezand ca nu putem, ca suntem slabi, ca unii dintre noi triseaza, facem ca neputinta sa
devina realitate. Sa ne invingem neincrederea, sa ne invingem fatalismul si spaima neputintei va disparea.
3. Ne asteapta cea mai lunga epoca de pace si libertate din istoria noastra. O epoca in care
putem face din Romania un miracol european, unde bogatia economica sa se imbine cu justitia sociala. Nimic nu ne opreste, daca ne dorim cu adevarat, sa fim o natiune de invingatori.
4. Va propun sa facem
din Romania, in 10 ani, una dintre cele mai puternice economii din Europa Centrala, depasind media celor opt state din regiune care au aderat la Uniunea Europeana in 2004. Daca va inchipuiti ca nu se poate, va inselati
: nu se poate tocmai pentru ca va inchipuiti ca nu se poate. Dar ne-am propus vreodata, cu adevarat, asa ceva ?
5. Va propun ca in 10 ani sa devenim economia cu mediul de afaceri cel mai prietenos din
Europa centrala si de est. Sa cream conditiile pentru a putea folosi resursele altora – bani din investitii straine, know-how, management modern – pentru propria dezvoltare si modernizare. Sa cream o economie dinamica
si competitiva, pentru a putea finanta politici ale dreptatii sociale. Sa facem din Romania, in 10 ani, principala putere in domeniul noilor tehnologii, turismului si agriculturii din Europa centrala. Suntem o tara mare
si diversa, unde putem imbina modernitatea laptop-ului cu traditia fermei si farmecul peisajului.
6. Va propun sa transformam satul romanesc intr-un sat european. Sa nu lasam satul romanesc in uitare si
mizerie, sa il modernizam fara sa il intinam. Sa ducem acolo in 10 ani apa curenta, gaz, strazi bune si locuri de munca in industrii legate de agricultura. Beneficiind de acestea, taranul roman va sti sa isi gaseasca
rostul si sa scoata la lumina satul romanesc.
7. Va propun ca in 10 ani sa eradicam saracia extrema, sa avem un sistem de sanatate la nivel european, si un sistem de educatie, inclusiv la sate, la
standard european.
8. Este imposibil sa implinesti potentialul Romaniei daca fiecare copil al Romaniei nu are cel mai bun start in viata. Va propun ca in maxim zece ani nici un copil sarac din Romania,
care doreste si poate sa invete, sa nu ramana fara carte. Fiecare copil dintr-o familie sarmana care se rateaza pentru ca nu a avut bani pentru studii este un pacat in fata tarii si a lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai
frumos decat solidaritatea romanilor in a da o sansa in viata unui astfel de copil, printr-o bursa de stat.
9. Reforma statului trebuie sa introduca un nou contract intre cetatean si stat, prin care
statul sa fie expresia rationala a interesului colectiv, si nu vataful natiunii. Sa redam statul in stapanire cetatenilor sai. Nici o institutie a statului nu va scapa neatinsa. Vom face un inventar al tuturor
institutiilor administratiei publice centrale si locale cu care cetateanul vine in contact. Va propunem ca in 10 ani sa avem una dintre cele mai performante administratii din Europa centrala, cu timpi de reactie pentru
rezolvarea oricarei probleme standard sub media europeana. Sa restructuram modul de functionare a guvernului, astfel incat politicile publice sa fie eficiente, rationale si transparente. Sa limitam drastic coruptia prin
pedepsirea vinovatilor, reducerea drastica a procedurilor birocratice, introducerea noilor tehnologii si plata demna a functionarilor publici.
10. Pentru a indeplini dezideratele de reforma a statului,
propun tuturor fortelor politice si societatii civile, acceptarea, in cadrul proiectului de societate romanesc, a unui pact de de-politizare a administratiei de stat. Romania are nevoie de o administratie publica
eficienta, transparenta si neutra din punct de vedere politic. Fugarirea reciproca a reprezentantilor puterii si opozitiei din administratie trebuie sa inceteze. Ambii jucatori vor semna in schimb o declaratie politica,
pe care o pun in practica indiferent cine se afla la guvernare, prin care creeaza reguli neutre ale jocului, cum ar fi selectia functionarilor publici prin concursuri reale. Daca fiecare parte are siguranta ca partea
cealalta nu va folosi administratia impotriva ei sau pentru a-si pastra clientela, atunci se creeaza un echilibru si o incredere care permit pastrarea regulii jocului.
11. Romania are nevoie de un pact
de de-politizare a justitiei similar celui pentru de-politizarea administratiei. Politicul nu trebuie sa aiba nici un rol in procesul de selectie, care trebuie sa fie exclusiv meritocratic.
12. Coruptia,
adica furtul, este o crima impotriva natiunii. Cetatenii unei natiuni mandre nu se fura unii pe altii. Iar cei care o fac, vai de ei. Propun clasei politice sa isi asume un legamant de onoare al onestitatii si sa ii
invite pe cei din randurile ei suspectati de coruptie sa depuna armele. Propun o declaratie solemna a tuturor partidelor politice pe aceasta tema, urmata de un raport anual catre natiune cu privire la masurile luate de
fiecare formatiune politica de a se curata moral, inclusiv prin eliminarea celor care s-au intinat in anii comunismului. PSD arata ca are curajul de a se curata din interior. Sa fie o pilda si pentru celelalte partide.
13. Romania este o natiune mare si trebuie sa devina o natiune puternica, fara complexe. O natiune puternica isi poate permite sa fie generoasa cu minoritatile. Minoritatile istorice din Romania sunt
fondatoare ale statului roman si au dreptul la implinire culturala si spirituala, acasa la ele, in Romania. Minoritatile trebuie sa arate aceeasi toleranta, deschidere si generozitate catre populatia romaneasca
majoritara.
14. Deschiderea de dupa 1989 a insemnat adesea, o intelegere gresita a democratiei si libertatii. Va propun o Romanie care isi afirma propriile valori, spiritul tolerant si inclinatia catre
intelegere. O Romanie care spune nu violentei, cu mijloace concrete, o Romanie care spune nu trivialitatii si consumatorismului ridicat la valoare de societate.
15. Va propun o politica externa in care,
bazandu-ne pe performanta economica si administrativa interna, sa facem din Romania o tara respectata in Europa si in regiune pentru ceea ce poate face, nu pentru ceea ce spune. O tara puternica este o tara atractiva ca
model de societate, cu obiective clare si pragmatice, gestionate inteligent, nu o tara cu avantari discursive frivole, imature. Romania pe care o propun va fi un model de societate atractiv pentru fratii din Moldova,
care vor dori sa ni se alature. Daca nu vor fi acceptati in Uniunea Europeana, ii vom aduce noi acolo, dupa ce ii vom fi ajutat sa isi reformeze statul si societatea.
16. Romania va fi a saptea putere de
vot in Uniunea Europeana. Va propun ca noua elita politica romaneasca sa faca din Romania una dintre marile puteri politice ale Uniunii Europene, insemnand resurse, statut si prestigiu pentru tara. Sa facem din Romania
o Spanie a Europei Centrale.
17. Multe dintre aceste lucruri puteau si trebuiau deja facute sau macar incepute. Ca nu a fost asa este un pacat colectiv al clasei politice si elitei romanesti, pe care
acestea trebuie sa si-l asume si ispaseasca, in procesul schimbarii de sine. Integrarea in Uniunea Europeana si NATO au tinut dupa 1989 locul unui proiect de societate romanesc. Integrarea, acum realitate, trebuie sa
devina un mijloc de implinire nationala, nu un scop in sine.
18. Dar nimic nu se poate face cu pasivitate si neincredere. Invit pe toti tinerii Romaniei care cred in sansa de a schimba aceasta tara sa mi
se alature, sau sa se alature altor partide, daca li se pare ca ofera ceva similar, pentru a ajuta la punerea in practica a proiectului de societate. Generatia 2008 reprezinta sansa care poate da viata schimbarilor
profunde in Romania.
19. Acesta este proiectul nostru de societate : pana in 2017 o Romanie cu adevarat bogata, unde averile nu se fac pe furt ci pe competenta, talent si munca. O Romanie unde
solidaritatea functioneaza pentru a da sanse celor sarmani, unde progresul economic merge mana in mana cu justitia sociala. O Romanie mandra de industriile sale de varf sau de economia bazata pe atuurile traditionale
bine exploatate ale tarii. O Romanie puternica si responsabila in plan extern si European, respectata pentru puterea sa reala si nu pentru pretentii frivole sau nevrotice. O Romanie care pana sa democratizeze Asia
Centrala, sa poata intinde o mana sigura Republicii Moldova. O Romanie cu servicii publice de calitate, unde oamenii nu sunt dati afara din spitale, unde copiii sunt educati in pas cu vremurile. O Romanie cu oameni
senini si impliniti, nu haituiti si nefericiti. O Romanie ca o casa primitoare, unde sa nu iti para rau ca te intorci. O Romanie cu politicieni rezonabili, carora sa le pese si de altceva decat de ei, care sa ofere
tarii directie si viziune, nu coruptie si ipocrizie.
20. O Romanie fara complexe, care isi recastiga increderea in sine, care nu mai e « sub vremi », ci se reintemeiaza pe eficienta, performanta,
solidaritate si moralitate. Acesta este « miracolul din noi », renasterea noastra, desteptarea la care ne invita, «intelegandu-ne », imnul national. Scopul proiectului de societate nu este numai asezarea pe baze mai
rationale si mai juste a societatii romanesti, ci si recastigarea increderii romanilor in ei insisi, relansarea identitara a natiunii romane. In forma sa ultima, proiectul romanesc de societate este un proiect de
reintemeiere nationala.
„Capitalismul de tip post-comunist a dat nastere unei societati neegalitare cu slabe perspective pentru imbunatatirea conditiilor de viata pentru mari parti ale populatiei.
Societatile post-comuniste nu se afla intr-un proces de tranzitie catre o prosperitate de masa in stil occidental. Economia si societatea duala care caracterizeaza astazi majoritatea Europei Centrale si de Est va exista
in continuare si se va consolida – daca nu se iau masuri eficiente de contracarare a acestei tendinte. „ - Provocari pentru social-democratie in capitalismul de tip postcomunist, FES
1. Romania se afla la rascruce
Ne aflam la o rascruce si o vom apuca pe drumul cel mai bun nu ascultandu-i pe altii cuvant cu cuvant, ci invatand de la ei lucrurile bune, adaptandu-le realitatilor
noastre si mai ales actionand dupa un plan, dupa un proiect complet de societate construit in functie de interesele romanesti si realitatile lumii de astazi.
Traim intr-o perioada in care se decide
viitorul multor generatii de acum incolo. Ca natiune, am mai trecut prin astfel de momente. La inceputul secolului XX, generatia politica de atunci a luat deciziile corecte. Iar rezultatul a fost Marea Unire din 1918.
La mijlocul secolului XX, istoria nu a mai fost la fel de generoasa cu noi. Iar peste Romania s-a abatut greaua plaga comunista. Acum, la inceput de secolului XXI, ne aflam din nou in fata unui moment
decisiv pentru istoria noastra. Romania se uneste cu Europa si trebuie sa se schimbe din temelii. Dar semnarea formala a unui acord de integrare nu aduce automat bunastare si prosperitate in casa fiecarui roman.
De aceea, avem nevoie de o schimbare fundamentala: a institutiilor politice, a cadrului constitutional, a clasei politice, a rolului statului, a drepturilor si obligatiilor cetatenilor, a modului in care
este organizata si functioneaza economia.
Dupa caderea comunismului, am ajuns la un consens in legatura cu indreptarea tarii catre Occident. Dar astazi, la 16 ani de la schimbarea de regim, elita
politica postcomunista a esuat total in formularea unui proiect, a unei directii care sa redea increderea romanilor in propriul lor destin. Toate tarile care au reusit au avut un proiect, un plan agreat care le-au
ghidat pasii. Care este proiectul nostru? Nu avem nici un plan in afara copierii de la altii a unor modele expirate ale tranzitiei!
Suntem in NATO, in curand vom intra in Uniunea Europeana. Suntem pe
propriile picioare. Sa nu ne mai complacem in statutul de tara a periferiei. Nu mai putem astepta din afara sa ni se spuna drumul pe care trebuie sa mergem si incaltarile pe care sa le purtam. Trebuie sa fim capabili sa
ne dam singuri raspunsurile, sa luam noi decizii. Pentru aceasta, Romania are nevoie de un proiect de societate. De un ghid pentru urmatorii 10 ani care sa ne ajute sa gasim drumul cel mai bun spre bunastare pentru toti
romanii. Suntem singurii responsabili de destinul nostru.
Noi stim mai bine decat Europa sau America ce e mai bine pentru noi. Experienta din afara tarii este foarte importanta. Dar, cu siguranta, nimeni
nu va veni sa ne spuna ce sa facem pentru a ne fi noua cel mai bine. Doar noi putem construi trambulina dezvoltarii Romaniei si a unei vieti mai bune pentru romani. Nu este suficient sa fim o tara bogata in resurse
naturale. Nu este suficient sa avem elite intelectuale si tineri de exceptie. Nu este suficient ca dupa ce vom semna o hartie care spune ca de maine suntem membru ale Uniunii Europene, sa ne asteptam ca regulile
comunitare sa faca societatea noastra mai functionala. Pentru ca romanii sa traiasca cu adevarat mai bine trebuie sa ne luam soarta in propriile maini. Si sa proiectam evolutia societatii romanesti macar pentru 10 de
ani de acum incolo.
2. Ratiunea Proiectului de Societate
Este esential sa depasim traditionala lipsa de consens din societate care ne impiedica sa vrem si sa obtinem mai mult. Proiectul
de societate trebuie sa ne adune pe toti la aceeasi masa, partide, sindicate, patronate, organizatii civice, intelectuali, unde sa decidem calea cea mai buna pentru bunastarea generatiilor de astazi si de maine.
Romania este astazi o tara cu prea multi oameni saraci, cu prea multi politicieni corupti, o tara care nu are un orizont si un traseu clar de urmat pentru urmatorii 10 de ani.
Avem oare un
raspuns la intrebarea cum vrem noi sa arate Romania urmatorului deceniu? Cum sa producem un progres social real? Stim cum sa imbunatatim sistemul educational? Cum sa avem servicii medicale, de asistenta sociala, de
ingrijire a copiilor mai bune? Un sistem de pensii mai generos? Cum sa readucem elitele care pleaca sa munceasca pe salarii mari in Occident? Cum sa avem locuri de munca bine platite pentru ca tinerii sa nu plece in
strainatate? Cum sa-i ajutam pe cei saraci care nu se pot ajuta singuri? Cum sa intarim societatea civila si sa renastem spiritul comunitar? Cum sa avem o economie competitiva? Cum sa dezvoltam afacerile si cum sa
redistribuim resursele acolo unde este nevoie? Cum sa arate politica externa a Romaniei pentru a castiga influenta, respect in lume si beneficii directe pentru tara? Cum sa asiguram securitatea tarii pentru protejarea
noastra si a generatiilor viitoare?
Sunt intrebari la care nu avem in acest moment solutii pe termen mediu si lung. Fara indoiala, in ultimii 16 ani s-au formulat multe raspunsuri, dar nu si un plan
concret, cu optiuni majore de strategie politica, economica si sociala.
Astazi, Romania nu are o biblie a dezvoltarii, asa cum au avut Spania si Portugalia cand s-au integrat in Uniunea Europeana. O
agenda calculata, dupa modelul Agendei Lisabona, pe care sa o urmam ad-literam, indiferent de culoarea politica a celor aflati la putere. Nu are pentru ca ne lipseste capacitatea de consens la nivelul societatii. Inca
nu suntem in stare sa ne adunam, partide, sindicate, patronate, organizatii civice si, dincolo de ceea ce ne desparte, sa decidem impreuna un traseu, un plan, o foaie proprie de parcurs, un proiect de dezvoltare pentru
viitor care sa fie aplicat sistematic, pe pilot automat, indiferent daca la un moment dat se schimba soferul politic. Aceasta este Revolutia Binelui care produce ruptura decisiva de toate relele care ne-au tinut pe loc
in acesti 16 ani.
De aceea, este nevoie de un proiect de societate. De un proiect care sa asigure modernizarea tarii, o justitie sociala reala, un progres economic accelerat, dar si mandria de a munci si
trai in Romania. De un proiect care sa reduca decalajele dintre saraci si bogati, dintre urban si rural, dintre regiunile bogate si cele sarace ale tarii.
Absenta unui proiect de societate, in conditiile
unei dezamagiri firesti care va veni in primii ani de dupa integrare, va lasa camp larg deschis populismelor, si extremismelor, teren liber de manifestare pentru pseudo-lideri, pentru falsi profeti si salvatori ai
neamului. Este o obligatie a oamenilor politici responsabili sa puna mai presus de ambitiile personale, nevoia participarii la realizarea unui proiect national important pentru noi si pentru generatiile care vin.
Astazi facem o propunere in acest sens si o lansam in dezbatere publica. Speram sa ni se alature societatea civila, sindicatele, patronatele, dar si celelalte partide politice pentru ca, in acest an, sa
avem o Agenda Bucuresti a dezvoltarii Romaniei, un plan care sa traseze liniile principale ale directiei pe care vom merge dupa integrarea in Uniunea Europeana.
3. Drumul european este calea cea mai buna
Integrarea europeana ofera multe dintre solutiile la problemele societatii, dar nu tine loc de proiect de societate. Noi avem nevoie de un proiect propriu de societate prin care sa ne promovam
interesele de o maniera inteligenta si indrazneata mai ales in cadrul Uniunii Europene. De aceea trebuie sa ne planificam actiunile inclusiv in functie de proiectiile financiare ale UE pe urmatorii 7 ani.
Integrarea in Uniunea Europeana este cea mai buna solutie pe care o avem la problemele noastre, dar mijloacele concrete prin care ne putem ridica depind in totalitate de noi.
Tot mai multe semnale arata
ca vom avea parte de o integrare conditionata in Uniunea Europeana. Cel mai probabil vom adera la 1 ianuarie 2007, dar intr-o prima etapa, va fi o casatorie de proba. In domeniile in care nu vom fi complet pregatiti vom
avea in continuare restrictii si foi de parcurs. Ce facem noi intr-o asemenea situatie? Isi vor pastra oamenii obisnuiti optimismul fata de intrarea in Uniunea Europeana?
Dupa isteria aderarii se aud tot
mai des semnale euro-sceptice. Cauza? Prea putine voci vorbesc avizat despre ce inseamna cu adevarat integrarea europeana. Si aproape nimeni nu spune ce vom face dupa 1 ianuarie 2007.
Intre optiunile
exaltate ale celor care asteapta lapte si miere si viziunile catastrofice ale celor care vad in integrare balaurul care va inghiti bruma de trai bun nu exista nimic. Nimeni nu vorbeste lucid, cu echilibru despre
realitatile de dupa aderare, cu dezavantajele si cu oportunitatile concrete. Si mai ales, nimeni nu vorbeste despre deciziile strategice pe care trebuie sa le ia Romania pentru a obtine maximul de beneficii pentru
romani de pe urma intrarii in Uniune Europeana.
Este decisiv pentru evolutia tarii noaste sa propunem un plan de dezvoltare pe 10 ani, care sa tina cont si de perspectiva bugetara europeana pana in 2013
pe care o cunoastem inca de pe acum.
Resursele comunitare masive care se vor indrepta spre noi ar putea fi irosite daca nu ne fixam inteligent prioritatile de dezvoltare intr-un plan agreat de toate
fortele politice responsabile din Romania.
4. Reforma statului, Reforma sistemului politic, o Societate civila implicata
Nu avem traditie democratica, nu avem spirit comunitar dezvoltat
si nici resurse de capital social grozave. Trebuie sa compensam acest dezavantaj prin vointa politica, prin onestitate, prin conectarea politicii la agenda reala, dar si printr-un efort sistematic de educare civica.
Majoritatea nu are intotdeauna dreptate, dar majoritatea are dreptate atunci cand se revolta in fata coruptiei, a ineficientei administratiei publice sau a dezinteresului fata de problemele oamenilor. Dimensiunea
politica a proiectului de societate inseamna o clasa politica noua, curata, eficienta, un sistem constitutional modern, institutii functionale si o societate civila implicata in problemele comunitare.
Astazi, cu actuala formula statala, Romania nu poate parcurge dificilul drum de la saracie la bogatie. Statul roman, asa cum il cunoastem noi si cum a fost construit in secolul XX, nu va face fata noilor provocari. Nu
mai poate asigura nici securitatea, nici bunastarea si nici demnitatea romanilor.
Actualul contract social dintre statul roman si cetateni a expirat! Si este nevoie de unul nou! Romania are nevoie de o
noua relatie intre stat si cetatean, de noi angajamente ale statului si de noi drepturi si obligatii pentru cetateni.
Doar atunci cand politicul functioneaza la parametrii corecti, putem spera la o
reforma adevarata care sa intareasca economia, care sa insanatoseasca statul si care sa garanteze prosperitate pentru mai multe generatii. O clasa politica bolnava de coruptie nu va putea niciodata sa vorbeasca despre
viziunea viitorului pentru ca energia ei este consumata in foamea de beneficiile curente ale puterii.
Politicianul corupt care dispretuieste legea si care se reprezinta pe sine este produsul dictaturii
comuniste. Romania nu mai are nevoie de el. Avem nevoie de o noua generatie de lideri politici alesi prin vot uninominal. Avem nevoie de oameni care au trait, au invatat si respecta democratia. De oameni care muncesc si
care au puterea sa spuna nu tentatiilor. De lideri politici pentru care serviciul public nu se confunda cu afacerile private.
Cum sa trezim interesul tinerilor pentru viata politica in conditiile in care
imaginea politicienilor in randul tinerilor este catastrofala? Promovarea sistematica a unei noi generatii de politicieni, a unor oameni cinstiti care nu se imbogatesc din politica, a unei Generatii 2008, poate fi un
raspuns insa el nu este suficient. Alaturi de o noua clasa politica, avem nevoie de un Parlament mai eficient si mai credibil, de un Guvern mai curat si mai apropiat de problemele reale ale oamenilor, de un presedinte
echidistant, de o Justitie profesionista. Avem nevoie de functionari care inteleg sensul unei politici publice centrale sau locale, de un proces accelerat de descentralizare pentru ca asa cum Romania nu poate fi condusa
de la Bruxelles, nici Clujul, Baia Mare, Iasiul sau Constanta nu pot fi conduse de la Bucuresti.
Avem nevoie de un pact politic pentru depolitizarea administratiei locale. Administratia noastra nu stie
sa atraga si sa cheltuie banii europeni. Si nu va invata atata timp cat dupa fiecare scrutin local se da totul peste cap. Trebuie sa cream conditiile pentru mai multa stabilitate in administratia locala, in special la
nivelul corpului de specialisti. Este de-a dreptul criminala perpetuarea instabilitatii la nivelul administratiei locale in conditiile in care noi absorbim doar 20% din fondurile comunitare. Situatia este similara si in
cazul serviciilor deconcentrate.
Traseismul politic este o boala care subjuga administratia si nevoile comunitatilor in fata capriciilor politice. Este un cancer la aparitia caruia au contribuit toate
partidele, inclusiv PSD, un cancer care acum insa, trebuie sa-l extirpam. Acest lucru nu este posibil decat printr-un act de vointa si responsabilitate politica al tuturor partidelor.
O administratie
locala modernizata, depolitizata va avea capacitatea sa-si asume roluri mai importante ca urmare a accelerarii procesului de regionalizare. Poate a venit clipa sa configuram regiunile de dezvoltare peste Carpati. Este o
modalitate de unificare a statului modern si de atenuare a decalajelor de dezvoltare intra si inter-regionale. Sa nu uitam ca prin regiunile de dezvoltare vor veni banii europeni. In acest moment, regiunile noastre sunt
mai degraba entitati statistice formale a caror eficacitate este folosita de unii pentru avansarea unor agende cu caracter etnic. Elita politica romaneasca, inclusiv politicienii din UDMR trebuie sa depaseasca blocajul
etnic in care se afla dezbaterea asupra (re)trasarii regiunilor de dezvoltare. Trebuie sa avem puterea de a rezolva aceste probleme istorice si sa facem in asa fel incat Carpatii sa nu mai fie o bariera culturala si
economica.
Nu in ultimul rand, avem nevoie de o societate civila mai implicata in problemele mici ale comunitatilor. Romania are o societate civila activa pe frontul politic national. Dar sunt prea
putine organizatii civice implicate in problemele comunitare. Si acest lucru trebuie corectat prin stimulente fiscale pentru ONG-urile „practice" care pot suplini statul in actiunea sociala. Recladirea tesutului civic
al societatii este esentiala pentru succesul Romaniei.
Frustrarea fundamentala a cetateanului roman in raport cu institutiile statului vine din starea de aservire fata de acestea, insemnand umilinta,
dependenta, plecaciune, arbitrar. O natiune demna nu poate fi o natiune de sclavi ai propriului stat. Elita post-comunista se trage in mare din stat sau din elita care se confunda cu statul inainte de 1989. Pe masura ce
romanii se elibereaza economic si mental de stat (cresterea economica, munca in Europa, media, maturizarea generatiilor neafectate de comunism), nevoia ca aceasta eliberare sa capete expresie politica este tot mai mare.
5. Economia Puternica
Pentru a produce progres social, economia romaneasca trebuie sa iasa de sub dictatura principiilor teoretice rigide ale economistilor ultraliberali. Statul nu se
poate retrage complet din economie. El trebuie sa fie in continuare un actor economic activ, prin investitii publice inteligente in educatie in cercetare, dar si in domenii traditionale pentru a corecta excesele pietei.
Proiectul de societate romanesc inseamna o Romanie atractiva prin puterea economiei sale. Iar puterea economiei este data de forta de munca inalt calificata, de sistemul fiscal stabil si prietenos, de competitivitate,
nu de salariile mici care alimenteaza la nesfarsit subdezvoltarea.
Economia puternica inseamna predictibilitate, competitivitate si stabilitate fiscala, conditii echitabile de concurenta, dar si
scoaterea la suprafata a economiei subterane, prin inchiderea canalelor de legatura cu economia oficiala. Economia puternica inseamna mai multa competitivitate pentru intreprinderile romanesti, dar si locuri de munca
noi in sectoare care nu prezinta interes pentru investitorii straini. Economia puternica inseamna investitii publice masive in infrastructura, o politica integrata de modernizare a satului romanesc, dar si politici
industriale capabile sa ofere produse cu un continut intelectual inalt, inclusiv prin investitii masive in noi tehnologii.
Toate analizele arata ca pentru a scapa de saracie avem nevoie de un ritm de
crestere constant, de 8%, pana in 2020, lucru imposibil in conditiile actuale. Nici o politica industriala activa nu se poate face cu fiscalitatea neutra practicata de actuala putere. In 2005, ritmul de crestere al
productiei industriale s-a redus la 2%, iar peste 100.000 de oameni din industrie si-au pierdut locurile de munca. Cota unica de impozitare nu a adus miracolul economic pentru industria romaneasca, ci doar miracole
izolate in conturile unui numar restrans de potentati.
Scopul politicii economice nu trebuie sa fie cresterea economica in sine, nici investitiile straine in sine, nici calitatea mediului de afaceri in
sine, ci efectul pozitiv pe care toate acestea il au asupra bunastarii celor multi. In prezent, economia nu produce prosperitate in casele oamenilor. Preturile cresc mai rapid decat veniturile majoritatii romanilor. In
plus, principala sursa a cresterii economice este consumul, si acela pe datorie.
In locul intrebarii cum poate deveni Romania mai prospera, trebuie sa ne punem intrebarea cum pot deveni mai multi
cetateni mai prosperi . Lasam libera economia si piata, in speranta ca societatea isi va gasi singura reglajele sau intervenim fin acolo unde este nevoie pentru a ghida piata mai repede si mai eficient inspre tinta
finala: prosperitatea pentru toti ? Raspunsul meu este unul singur. Statul social nu a murit. Nici Franta, nici Germania, nici chiar SUA nu aplica teza statului minimal.
Romania are nevoie de o
interventie selectiva a statului in economie. Adica statul trebuie sa se implice acolo unde piata a dat gres si sa corecteze la timp esecurile pietei pentru a nu lasa costurile pe umerii contribuabilului. Un exemplu in
acest sens este politica energetica unde masura liberalizarii pietei a lovit direct in consumatorul casnic. In numai un an, 2005, Romania a ajuns sa aiba cele mai mari preturi la energie electrica si gaze, exprimate la
paritatea puterii de cumparare. Motivul? Energia hidro, mai ieftina, este tranzactionata de intermediari cu profituri fabuloase. Aici statul trebuie sa intervina, sa corecteze si sa protejeze interesul cetateanului.
Sa nu inchidem ochii la faptul ca jumatate din investitiile straine directe din 2005, adica peste 2 miliarde de euro, s-au repatriat sub forma de dividende. Sunt investitori care au venit aici doar pentru
ca romanii cer salarii mici, au urmarit sa scoata profit pe termen scurt pe care l-au trimis in tarile de origine. Ce facem pentru a bloca astfel de situatii? Continuam sa privatizam nesabuit resursele naturale ale
tarii detinute de ROMGAZ, monopolurile naturale ale Statului asa cum este Loteria Nationala sau singura banca populara asa cum este CEC-ul?
Statul ii ajuta direct pe asistati, pe cei care nu se pot ajuta
singuri, dar poate acorda si ajutoare ad-hoc intreprinderilor private. Respectand legislatia Uniunii Europene, statul roman trebuie sa aiba vointa si inteligenta de a-si ajuta sectoarele economiei care produc bunastare
pentru categorii largi de cetateni.
Astazi, economia noastra seamana cu o masina al carei sofer are senzatia ca prinde viteza datorita stilului in care conduce, un sofer care nu este alarmat de faptul ca
toate indicatoarele de la bord au luat-o razna (de exemplu, deficitul extern este cel mai mare din istorie – 10% din PIB). De fapt, soferul nu sesizeaza ca a luat viteza deoarece coboara o panta si nu il mai tin
franele. Avem nevoie de alt sofer, si avem nevoie de o masina noua, economica, o masina cu sisteme de siguranta mai bune si cu mecanism modern de transmisie care sa garanteze ca pasagerii sunt protejati indiferent daca
drumul e prost sau afara e vant ori furtuna.
Este de neiertat ca teme legate de globalizare, de Europa nu se dezbat in societatea romaneasca. Modelul social european nu se poate aplica mecanic la noi
pentru ca realitatile romanesti sunt diferite. Cu toate acestea, noi nu discutam inca despre un model social romanesc cu evaluari si solutii pentru realitatile de la noi. Avem nevoie de un model social romanesc care sa
integreze Economia Puternica, Politicile Sociale, Statul Social Activ si Demnitatea Nationala intr-un cumul de actiuni coordonate, vitale pentru combaterea Saraciei, Ignorantei si Neincrederii.
6. Investitia in capitalul uman
Reconstruirea societatii se face cu oameni, cu oameni bine pregatiti. De aceea, fundamental pentru succesul oricarui proiect de societate adresat generatiilor prezente si
viitoare este investitia in capitalul uman. Economia puternica inseamna oameni, forta de munca pregatita si bine platita, nu cifre statistice. Politica inseamna oameni cinstiti si oameni activi, implicati, nu discursuri
si demagogie. Romania nu va fi o tara mai prospera, mai solidara, mai demna daca nu investeste masiv, in urmatorii 10 ani, in pregatirea resurselor umane.
O tara poate iesi din saracie folosind fie
avantajul resurselor naturale, fie avantajul resursei umane. Daca in privinta resurselor naturale, desi avem mai multe decat altii, nu putem spune ca excelam intr-un domeniu, in privinta resursei umane avem un potential
urias pe care il irosim prin dezinteresul pe care il aratam fata de pregatirea viitoarelor noastre elite.
Sansele de reusita ale unui popor se masoara in calitatea educatiei de care are parte. Fara
tinerii plecati sa performeze in Occident, fara tinerii care se pregatesc sa plece acum din tara si fara copii bine pregatiti care invata acum in scolile tarii, proiectul de societate, programele de reforma economica si
politica vor ramane simple hartii imposibil de pus in practica pentru ca nu avem cu cine.
Trebuie sa inversam tendinta de fuga a creierelor inspre Occident. Avem nevoie de un program de facilitati prin
care statul si companiile private sa trimita la pregatire, in afara tarii, cel putin 10.000 de tineri pe an. Tineri care sa se intoarca si sa profeseze acasa, in Romania. In loc sa oferim facilitati fiscale pentru
elitele noastre care au plecat sa munceasca in strainatate si sa produca progres in alte tari, oferim facilitati fiscale clientilor politici cu buzunarele grase. Trebuie sa facem efortul de a-i readuce acasa pe
informaticienii si inginerii nostri de varf. Tot prin astfel de instrumente, sa-i incurajam sa ramana in tara si pe tinerii studenti care se gandesc acum sa plece. Bursele sunt prea mici si trebuie dublate pentru ca
studentii performanti sa ramana sa munceasca in Romania pentru ei si pentru binele acestei tari.
Migratia masiva a fortei de munca creeaza iluzia rezolvarii unor probleme macroeconomice, prin fluxul de
bani trimisi de romanii din afara tarii, sau a unora sociale, prin diminuarea somajului. In realitate insa, Romania se afla in pragul unei catastrofe care se va manifesta printr-o criza fara precedent de forta de munca
calificata care ne va tine in saracie.
Spunem ca Romania are un sistem de invatamant performant, dar invatamantul de masa se confrunta cu probleme primare. Elevii si profesorii ingheata iarna in scoli
sau nu au cu ce sa ajuna la scoala. Sub-finantarea, inflatia de profesori suplinitori distrug scoala romaneasca. Iar rezultatele tot mai slabe la Bacalaureat sau Capacitate confirma acest lucru.
Sa
terminam cu moda reformarii invatamantului la fiecare schimbare de ministru. Boala inventarii nesfarsite a rotii si obsesia copierii modelelor din alte tari distruge scoala romaneasca. De ce sa aruncam pe fereastra
lucrurile bune care au asigurat in timp succesul invatamantului romanesc. Scopul nostru trebuie sa fie un sistem educational performant pentru toata lumea. Cea mai mare injustitie din societate se produce atunci cand
accesul la educatie buna este privilegiul familiilor instarite. Copiii din familiile sarace, de tarani, de muncitori sau functionari trebuie sa aiba acces la educatie in aceleasi conditii cu copiii din familiile bogate.
Sunt lucruri fundamentale care tin de decenta, de echilibrul in societate.
O ancheta sociala recenta facuta in cateva sate din judetul Vaslui releva ca 80% dintre elevi si 50% dintre profesori nu au
vazut in viata lor un calculator. Diferenta uriasa de sanse dintre copii de la tara si copiii de la oras, dar si dintre copiii romani si copiii din Occident este data de accesul la instrumentele educatiei moderne.
Informatizarea totala a scolilor (100$/laptop), studiul intensiv obligatoriu al limbii engleze, dezvoltarea infrastructurii scolare, mai ales in mediul rural sunt conditii esentiale ale iesirii din saracie a milioane de
romani.
In scoala romaneasca nu se studiaza textele fundamentale ale capitalismului si democratiei. Cum sa devenim o societate democratica moderna, o societate cu cetateni care au un adanc simt civic,
care stiu sa faca diferenta intre populism si corectitudine politica, o tara cu cetateni care au un spirit antreprenorial dezvoltat daca de mici, copiii nostri nu studiaza aceste lucruri la scoala? Sa nu ne mai miram ca
modelele tinerilor de astazi, ale tinerilor care au inceput clasa I dupa 1990 sunt afaceristii bisnitari si interpretii de manele.
Invatamantul universitar nu o duce nici el mai bine. In Romania nu
exista nici macar un singur consortiu universitar care sa colaboreze cu universitati straine. Sigur, sunt universitati care au parteneriate bilaterale, dar nu avem o retea de universitati romanesti conectate la lumea
universitara europeana. Pana si Kazahstanul are un astfel de consortiu care permite studentilor sa studieze mai usor in strainatate, iar apoi sa se intoarca in tara lor.
Stimulentele fiscale pentru cei
care inoveaza, pentru cei care cerceteaza, trebuie insotite de stimulente fiscale pentru cei care fac cultura acestei tari, pentru cei care pastreaza si promoveaza valorile noastre. Natiunea romana nu va castiga
confruntarea cu viitorul, fara o identitate puternica sustinuta prin renasterea valorilor noastre culturale.
7. Statul social activ si Dreptatea sociala: conditia prosperitatii generale
In orice societate dreapta, redistribuirea resurselor trebuie realizata dupa un model social care sa garanteze circuitul beneficiilor dinspre cei care au, inspre cei care nu au si nu isi pot procura singuri. Acesta este
principiul moral social care trebuie sa guverneze noua societate romaneasca.
Pentru a realiza echitatea sociala, Romania are nevoie de un dublu registru al redistributiei resurselor. Politica de
redistribuire a bogatiei prin cotele diferentiate de impozitare, in functie de venit. Si politica de redistribuire directa, prin deduceri de taxe, de la contribuabil catre domenii sociale prioritare cum sunt educatia
sau sanatatea. Un exemplu apropiat de lumea universitara sunt taxele de studii care ar trebui sa fie deductibile din impozitul pe venit, pentru parintii studentilor.
Cota unica de impozitare a insemnat
un urias pas inapoi pentru intreaga idee de stat social. Prin cota unica de impozitare, principiul suprem al dreptatii sociale - redistribuirea de la bogati la saraci - a fost lovit de nulitate.
Saracia,
Ignoranta si Neincrederea sunt marii dusmani ai proiectului romanesc de societate. Si ei nu pot fi invinsi parasind campul de batalie in numele neinterventionismului si lasand la voia intamplarii, a mainii invizibile
eliminarea lor. Saracia, ignoranta, neincrederea nu pot fi eliminate decat cu politici sociale, cu instrumentele statului social activ si in baza unui plan sistematic. Fara o actiune planificata, riscam sa asistam
neputinciosi la reproducerea si intensificarea inegalitatilor.
Pentru 99% dintre pensionari, sistemul public de pensii nu garanteaza un nivel de trai decent. Din acest motiv, intreg sistemul de pensii
trebuie regandit. Pensionarii de astazi, dar si pensionarii de maine sunt condamnati la saracie. Este anormal ca dupa 16 ani de regim democratic, Romania sa nu aiba un sistem de pensii private care sa ofere o
alternativa la sistemul public de pensii.
Statul roman nu are grija nici de batrani si nici de copii. Nu avem o politica demografica serioasa. Cu exceptia alocatiei pentru mame, in Romania nu s-au luat
masuri serioase de stimulare a natalitatii. Cum sa creasca numarul de casatorii, numarul de nou nascuti, cand noi nu avem un sistem universal performant de ingrijire a copiilor? Nivelul alocatiilor pentru copii este
indecent si va trebui ca ele sa fie cel putin dublate in perioada urmatoare. Statul trebuie sa ofere de gratuitate pentru crese si gradinite si o retea de burse pentru toti copiii din familiile cu venituri mici, in
special de la tara.
Ne confruntam cu o criza a locuirii si facem prea putin pentru a ajuta tinerele familii. Ce ne impiedica sa avem un sistem de taxe zero pentru creditele ipotecare accesate de tinerii
casatoriti? Familia tanara este nu numai o prioritate sociala, ci mai ales una economica, pentru ca de aici vine progresul general al societatii.
Sistemul de sanatate se confrunta cu grave probleme,
amplificate acum de pachetul de legi privind asa-zisa reforma a sanatatii. Cum este posibil ca intr-o tara europeana, un guvern sa opereze unilateral masuri cu implicatii ample asupra sistemului public de sanatate in
conditiile in care toti actorii din sistem si din afara se opun? Nu asa se rezolva problema sub-finantarii, nu asa se elimina mizeria din spitale, nu asa vor fi mai multe medicamente compensate in farmacii.
In fine, o Romanie guvernata de principiul dreptatii sociale nu poate uita de problema discriminarii. Saracia generalizata acopera adesea tragedii umane precum discriminarea persoanelor cu handicap, a
femeilor, a rromilor. Fara rezolvarea acestor probleme este imposibil sa progresam si sa construim societatea moderna la care aspiram cu totii.
8. Reteaua Sociala Nationala
Statul nu
trebuie sa fie distribuitorul unic al resurselor catre domenii sociale. Cetateanul sau firma privata poate prelua o parte din aceste atribute. Cetateanul poate fi stimulat, prin deduceri la impozitul pe venit, sa-si
distribuie singur resurse suplimentare inspre sistemele de asigurari sociale sau de sanatate. La fel, firma privata poate fi stimulata, prin deduceri la impozitul pe profit, sa directioneze o parte din incasari catre
servicii sociale, pentru angajati sau direct catre comunitate. In acest fel, crestem responsabilitatea sociala si scriem un nou contract social intre stat ii cetatean. Astfel, cream o noua forma de solidaritate, o Retea
Sociala Nationala, complementara rolului social al statului.
Reteaua Sociala Nationala este un mijloc suplimentar de completare a fondurilor pentru servicii sociale bazata pe folosirea instrumentelor
fiscale.
Liberalii spun ca e injust ca un om care munceste si castiga bani pe merit sa fie impozitat intr-o proportie mai mare decat cel care castiga mai putin. Nu au dreptate, dar nu inseamna ca statul
nu poate oferi instrumente care sa raspunda nevoii de justete a liberalilor.
Posibilitatea ca cetateanul sa-si directioneze singur o parte din taxe in scopuri sociale, catre asigurari de sanatate,
cheltuieli de educatie, fonduri de pensii si sa primeasca in schimb deduceri la impozitul pe venit este o masura de responsabilizare sociala. In felul acesta, contractul dintre stat si cetatean prin care cetateanul
contribuie la avutia nationala si primeste in schimb servicii publice, intra intr-o noua faza, mai flexibila, mai moderna. Iar statul, in loc sa se plaseze in postura expirata vataf al natiunii si prost cheltuitor al
banilor publici, poate facilita cetatenilor posibilitatea de a-si cheltui singuri si direct banii pe servicii sociale publice. Practic, prin aceste sume nimeni nu va plati mai mult la stat. In schimb, statul se va
asigura ca bogatia nu este irosita pe bunuri de consum, ci este investita in dezvoltarea serviciilor sociale.
La fel in cazul firmelor. Ce ne impiedica sa avem o reglementare prin care sa permitem
intreprinderilor private sa directioneze o parte din incasari, deductibila ulterior din impozitul pe profit, catre servicii sociale, fie in sens restrans, pentru angajati, fie in sens larg, pentru comunitate?
Reteaua Sociala Nationala se bazeaza pe 4 principii: sprijinul statului pentru categoriile defavorizate, libertatea de alegere a furnizorilor de servicii sociale, responsabilitatea sociala a corporatiilor
si deductibilitatea fiscala larga a cheltuielilor cu servicii sociale.
9. Noua Romanie si rolul ei in regiune, in Europa si in lume. Sprijinirea militanta a Republicii Moldova
In paralel
cu efortul reformator intern, avem obligatia unei actiuni concertate care sa faca din Romania un actor respectat si influent, iar nu o mica tara din Estul Europei cunoscuta doar prin excentricitatile lui Dracula sau ale
unor presedinti mai vechi sau mai noi.
Potentialul nostru geostrategic este in continuare important si trebuie valorificat activ. Romania se plaseaza la intersectia a trei axe geostrategice: 1. Balcanii;
2. Europa Centrala si in extensie blocul euro-atlantic; 3. Spatiul rasaritean, cu zona Marii Negre, cu Rusia, cu Orientul Mijlociu. Daca vrem cu adevarat sa devenim un actor puternic si influent in regiune, va trebui sa
ne asumam un rol triplu pe trei directii majore de politica externa.
a. Europa Centrala, Uniunea Europeana.
Va trebui sa ne definim cu precizie rolul in cadrul Uniunii Europene. Vrem un
rol puternic pentru Romania? Atunci va trebui sa devenim "numarul 7" in Uniune, parte a "nucleului dur" al Uniunii Europene, alaturi de Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Spania si Polonia. Astfel, vom putea
influenta politica de extinderea a Uniunii Europene, de care suntem interesati in mod direct, spre Balcani si la Rasarit. Altfel, vom ramane la periferia acestei arhitecturi!
b. Balcanii
Statele din Balcani vor adera la Uniunea Europeana inaintea celor din spatiul rasaritean, inclusiv, a Republicii Moldova. De aceea, a neglija Balcanii pe agenda noastra de politica externa ar fi deopotriva eronat si
contra-productiv. Finalmente, avem un destin istoric comun cu statele fostei Iugoslavii, o memorie comuna, o traditie a legaturilor de care nu putem face abstractie. La nivel parlamentar am avansat inca de anul trecut
un set de propuneri concrete racordate instrumentelor Uniunii Europene in Balcani.
c. Republica Moldova, Marea Neagra si spatiul rasaritean
Suntem reduta din Est a Uniunii Europene si
avem obligatii legate atat de securizarea coridorului energetic euro-asiatic, dar si de criminalitatea transfrontaliera. Zona Marii Negre nu poate fi judecata de sine statator, independent de Rusia, de Turcia si de
interesele lor. Dar va trebui sa ne urmarim interesele in perimetrul actiunilor Uniunii Europene si ale NATO. Exista o politica de vecinatate, exista o strategie de securitate europeana, exista planuri de actiune ale
NATO cu statele din regiune. Sunt instrumente de care putem si trebuie sa ne folosim in politica noastra la Marea Neagra.
Unirea Moldovei cu Romania, prin Uniunea Europeana este obiectivul nostru
prioritar. Fata de Republica Moldova avem o datorie politica si morala. Romania se va moderniza complet si isi va recastiga respectul de sine si al lumii atunci cand va reusi sa readuca Republica Moldova pe orbita lumii
bune.
In acest moment, in afara unor gesturi izolate, nu avem o strategie concreta pentru Moldova. De aceea, propun trei paliere de obiective si masuri concrete pentru Republica Moldova
1. Includerea Romaniei in formatul de negocieri asupra Transnistriei. Romania este singurul sustinator deplin si neconditionat al integritatii teritoriale a Republicii Moldova.
2. Normalizarea relatiilor
noastre cu Ucraina si Rusia. Doar in acest fel vom avea mai multe sanse de a ajuta in mod real Republica Moldova.
3. In al treilea rand, noi trebuie sa fim nodul care uneste politicile UE, SUA, NATO,
OSCE si ale altor actori internationali pentru Republica Moldova. Avem instrumente de influenta in toate aceste structuri. Sa le folosim inteligent, intr-un efort coodonat si tintit intr-o singura directie: readucerea
Moldovei, alaturi de Romania, in Europa. Trebuie sa ne luam in sfarsit in serios rolul de avocat al ei pe drumul spre comunitatea euro-atlantica! Sa nu mai jucam la spectacol, ci la rezultat si in echipa cu partenerii
nostri occidentali!
Proiectul romanesc de societate este incomplet fara Republica Moldova!
10. Concluzie
Comunistii aveau obsesia cincinalului. Desi metodele lor erau
gresite, desi conceptia politica din spatele lor era expirata, ideea de planificare strategica este si astazi la fel de importanta. Intrebati orice comisar european si veti primi acelasi raspuns: planificarea strategica
este mama dezvoltarii.
Statele democratice, mari si mici, de succes ale lumii, au reusit pentru ca au avut un plan, un proiect de societate care a concentrat toate energiile catre un scop unitar bine
definit. Romania trebuie sa invete din aceste experiente multiple si sa creasca dupa propriul proiect de societate.
Noi deschidem astazi o dezbaterea in jurul acestei idei. Dar, oricat de mare ar fi
PSD-ul, el nu poate sa construiasca de unul singur un asemenea plan. E nevoie de consens politic, e nevoie de implicare civica si e nevoie de buna credinta.
Invit pe toti cetatenii de buna credinta sa se
alature la construirea proiectului de societate. A unui plan romanesc de dezvoltare pentru urmatorii 10 ani.
Si fie ca atunci cand se vor implini 100 de ani de la Marea Unire, sa putem spune cu mandrie
ca generatia noastra a reusit sa faca din momentul istoric al Unirii cu Europa, un succes al intregii natiuni romane.
Tinta Proiectului de Societate este crearea unei noi societati, a unei noi Romanii in
care oamenii sa traiasca in Prosperitate, Solidaritate si Demnitate
